Creşterea TVA – alte urmări în domeniul auto

www.buhnici.ro –
informaţie gratis despre lucrurile care
contează

Automobilul proprietate personală nu mai este deja o afacere sau
un lux pentru românul simplu dar se pregăteşte să devină o povară
imposibilă. Dincolo de paguba devalorizării, totul pare construit
în societatea noastră pentru a­-l devaliza pe proprietarul maşinii.
Totul costă nesimţit de mult şi se scumpeşte în permanenţă. De la
ulei, filtre, reparaţii la anvelope, parbrize sau antigel.

După ce adună la sfârşitul lunii toate cheltuielile cu
asigurări, combustibil ori spălat, mulţi dintre noi îşi pun mâinile
în cap şi îşi dau seama că nu fac decât să muncească pentru a lega
un salariu de celălalt fără să mai apuce să facă vreo extravaganţă
cum ar fi o călătorie sau o ieşire la restaurant cu prietenii.

Dacă toate acestea nu erau de ajuns, acum trebuie să tractăm cu
automobilul personal şi criza. TVA-ul adaugă 5% la toată cheltuiala
la pompă sau în service dar nu ne lasă nici poliţele de asigurare
pe loc. Asiguratorii care coboară din limuzine în faţa
televiziunilor de ştiri ne pun în gardă cu lacrimi de crocodil în
colţul ochilor că ei nu mai pot pierde încă 35 de milioane de euro
din cauza TVA. Deşi poliţele RCA sau casco nu conţin taxa pe
valoare adăugată.

Nu vă porniţi, ştiu că toate facturile din service vin cu TVA-ul
crescut, dar poliţa aceea nu acoperă 100% cheltuieli cu TVA. Tot
din buzunarul asiguraţilor se plătesc şi sediile luxoase ori
salariile grase ale managerilor din companiile de asigurări.
Aceştia trebuie bunăoară să aibă un standard de viaţă ridicat ca să
se poată detaşa din mlaştina de pe stradă. Când o duci bine, ţi-e
mai uşor să îl trimiţi la plimbare pe asiguratul care îţi bate la
uşă cu jalba de luni de zile că nu îl despăgubeşti la fel de rapid
pe cât a achitat el prima e asigurare.

Să nu îl uităm şi pe domnul prim ministru Emil Boc, care a mai
găsit o soluţie pentru a stopa nesimţirea de a conduce. Impozitarea
dublă în funcţie de cilindree s-a dovedit o pedeapsă generalizată.
Deşi doar cei care au motoare mai mari de 2.000 de centimetri cubi
ar fi urmat să fie consideraţi automobilişti de lux, nu au scăpat
de majorarea fiscală nici cei cu motoare mici.

La final vine şi cireaşa de pe tort. De la anul am putea plăti
câte 4 euro pentru fiecare sută de kilometri de gonit către
nicăieri. Adică pentru autostrăzile româneşti care nu încep ori nu
se sfârşesc unde ar trebui. Ministrul transporturilor aberează că
trebuie să impunem taxa de utilizare a autostrăzilor deşi toate
s-au construit cu finanţare de la buget. Logic, doar autostrăzile
făcute în parteneriat public privat sau concesionate ar putea fi
taxate astfel. Altfel banii vor ajunge tot în conturile ciuruite
ale companiei de drumuri, care niciodată nu a putut justifica exact
ce a făcut cu încasările din rovinietă.

Nu sunt genul de cârtitor pornit împotriva Guvernului, mereu în
opoziţie. Ştiu că nu avem bani destui la buget pentru câte nevoi
are ţara asta sărăcită. Cer însă, şi cred că sunteţi de acord, ca
nevoile ţării să nu mai fie rezolvate punând biciul pe cei care
încă mai trag căruţa înainte. Şi aşa străzile sunt mai goale ca
niciodată. Sau poate că tocmai asta e ideea. Mai puţine maşini au
nevoie de mai puţine autostrăzi, mai puţini şoferi fac mai puţine
accidente. Mai mulţi săraci sunt însă mai furioşi.